Lumea-i asa cum este si ca dinsa sintem noi


Cineva spunea “Lumea-i asa cum este si ca dinsa sintem noi!” Aceasta afirmatie este una din cele mai adevarate. Trebuie sa recunoastem ca suntem inconjurati de lumea pe care o dorim aproape. Persoana care e alaturi trebuie sa iti completeze gindurile tale si tu pe ale ei, trebuie sa te regasesti in ea! Noi permitem ca cineva sa intre in gindurile, faptele si inima noastra, insa deseori o dam in bara! Cred eu, atunci subconstientul nostru doarme! Trebuie sa ne facem alegerea corecta, fie vorba de alegerea presedintelui tarii, fie prietenii, iubitul/iubita, fie chiar si animalul domestic. E important sa ne autocunoastem. E important sa intelegem cine suntem pentru noi si pentru societate. Sa ne gindim la procentajul de bine pe care il aducem celor din jur, oamenilor care de fapt ne reprezinta.
“In mine bate inima lumii si tot ce simte ea simtesc si eu” afirma Eminescu, iar eu zic ca Eu sunt o parte din Ei si Ei o parte din mine. E necesar sa pastram acest echilibru. Nu stiu cum voua, dar acest echilibru cred ca e nimic altceva decit omenia. Trebuie sa fii OM! Esti om- esti puternic, iar daca te transformi in nu stiu ce, atunci, ce mai ramine din tine?
In drama “Doina” de Ion Druta, gasim acest motiv. Autorul ne aduce la ideia ca omul isi creeaza, in timpul vietii sale, o poarta de fier in care bate, insa ea nu se deschide.
Iata fragmentul in care gasim descrierea:
” Doina-Pentru ca suntem si noi o particica din faptura dumitale, si ceea ce se petrece aici, in aceasta casa, se petrece nu atit intre mata si noi, cit intre mata si iara mata. Si astfel se face ca pina la urma in poarta ceea de fier batem nu atita noi, cit bati mata!
Tudor- Cum adica? Eu comand poarta, eu ma pregatesc s-o pun, eu bat intr-insa si tot eu ma ingrozesc?
Doina- Sa nu iti fie frica, caci atunci cind te va pierde o lume, te va gasi alta…”

Din acest fragment deducem ca omul trebuie sa fie OM si sa-si cunoasca puterile, necazurile si sa-si recunoasca vina. Trebuie sa fim mai simpli si sa permitem oamenilor simpli sa-si faca loc in sufeltul nostru. De ce copii au un simt aparte si inteleg foarte bine cu cine sa prieteneasca si de cine sa fereasca? Am gasit raspunsul. E din cauza ca copii nu sunt amagiti de vorbe. Ei se conduc dupa inima si privirea celuilalt, deoarece ochii sunt oglinda sufletului. Ochii spun foarte multe despre om. Aceasta am inteles-o din mica mea experienta de viata si de fotografiat.

About Cristina Evtodii

https://www.facebook.com/cristinaevtodiiblog/ https://www.instagram.com/cristinaevtodii/
This entry was posted in Biblioteca mea, Reflectari and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s