Şcoala vieţii…

Şcoala vieţii este, nici vorbă, o realitate evidentă, dar o şcoală fără note şi catalog, fără caiete şi extemporale, fără ore de curs cu clopoţelul sunînd la începutul şi la sfîrşitul lor, o şcoală fără diplome, dar nu şi fără examene. Dacă e să ne gîndim bine, examenele la care te obligă această şcoală de durată sînt de o covîrşitoare însemnătate. Aici nu există corigenţe, ezitări sau amînări. Aici de obicei se vede dintr-odată dacă eşti pătruns sau nu de lucru, dacă s-a prins sau nu învăţătura de tine. Studiile acestei şcoli, cărţile ei fundamentale, disciplinele ei limpezi se numesc: cinstea, munca, pasiunea, prietenia, conştiinţa dreptăţii, bunul simţ, generozitatea, măsura, hărnicia, seriozitatea, respectul, mîndria de a fi folositor societăţii întregi, dragostea fierbinte faţă de patrie, eroismul…
Este de-a dreptul uluitor cîte învăţături şi discipline se cer a fi desprinse la această şcoală pe care o numim a vieţii, mereu proaspătă şi nouă, deşi ea este veche de milenii.
Nimic nu-ţi oferă în dar o mîndrie mai mare şi mai frumoasă, decît convingerea că nu treci orb, şchiop şi surd prin şcoala vieţii. Ea rîvneşte plină de pasiune să-ţi înnobileze sufletul, să-i dea o înfăţişare desăvîrşită şi armonioasă, să te facă folositor ţie insuţi şi societăţii, ea îţi dă statornicie în muncă, ea iţi este dascăl şi prieten.
Înţelepciunea populară n-a trecut niciodată indiferentă pe lîngă adevăr şi realitate. Ea este una din cele mai bune învăţătoare, ce se bazează pe întîmplări culese din popor. Rasfoiţi o carte de folclor, să zicem una de proverbe, şi veţi observa încă din primele rînduri cîtă întelepciune stă concentrată în fiecare cuvînt…
Cîta frumuseţe etică poartă omul harnic, modest, prietenos, cinstit, cumpătat… Tocmai acest tip de oameni este considerat ca unul care nu şi-a irosit în zadar viaţa, aceşti oameni nu rămîn repetenţi la şcoala vieţii.
A te purta în felul lor este cea mai frumoasa virtute…
Cu drag Evtodii Cristina…