fotograf-C. Evtodii
În timp ce ţara era în sărbătoare (Ziua Limbii Române), Serviciul de Combatere a Incendiilor şi a Situaţiilor Excepţionale era în toiul activităţii. În centrul capitalei răsuna muzica şi voia bună, iar la periferia oraşului- sirene şi mult fum. Timp de cîteva minute am urmărit atent antrenamentele colaboratorilor acestui serviciu, dar mă grăbeam în alt loc.
Preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova- Arcadie Suceveanu
Aveam o întîlnire cu prietena mea Ana, la Biblioteca Naţională, unde a avut loc deschiderea Festivalului Naţional al Cărţii şi Literaturii, ediţia 20, consacrat anului lui Grigore Vieru. Am fost delectaţi de un discurs succint din partea Ministrului Culturii, Preşedintelui Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, unei bibliotecare din Roma, scriitorului Mihai Cimpoi şi nu doar… Personal, am avut ocazia să îl cunosc pe tatăl regizorului filmului “Nuntă în Basarabia” Dn-ul Mărgineanu, care s-a dovedit a fi un om cu o inimă enormă. În aceeaşi zi am avut norocul să vizităm o expoziţie de carte. Am savurat, mai bine de o oră, din plimbările prin oraşele de cărţi. Cuvintele Dn-lui Arcadie Suceveanu mi s-au înfipt în memorie “Biblioteca e ca o carte mare, e o ca oglinda prin care Alice a trecut în altă lume”. Eu şi Ana suntem 2 “”nebune” după carte!
Pentru prima oară am observat aceeaşi ardoare şi sclipire în ochi la întîlnirea cu cărţile. Pentru multe persoane, cartea devine scop- nu plăcere sacră. Ca 2 vampiri ne-am apropiat încet de tejgheaua cu cărţi şi am început să răsfoim aceleaşi cărţi, nu doar pentru că avem aceleaşi preferinţe, ci şi pentru o analizare organizată.
Ştiţi cu toţii şi v-am ros urechile cu cartea ” Walkiriile” de Paulo Coelho, păi spre marea mea fericire mi-am găsit-o. Cînd am dat de raftul cu cărţile editurii Humanitas, ştiam că îl vom găsi pe unul din scriitorii preferaţi şi ca 2 dependente de miros de carte am început să frunzărim romanele căutate. Ana şi-a ales “Alchimistul”, iar eu evident “Walkiriile”. Eram într-atît de fericite încît ni s-au luminat chipurile. Cred că anume această lumină lăuntrică i-a atras pe jurnalişti ca mai apoi să mă întrebe de ce anume mi-am ales această carte. Eu, evident, mi-am argumentat răspunsul doar cu cuvinte frumoase 🙂
Shopping-ul de cărţi nu se oprise acolo, am mai explorat sălile şi ne-am procurat cărţi diferite, ca mai apoi să ne putem împrumuta cărţile unei alteia.
În spatele nostru roiau cititorii, dornicii de carte-bună. Erau foarte mulţi, dar spre marele regret- extrem de puţini din generaţiile tinere. E regretabil acest fapt, deoarece ştiu că avem lectori în ţară, care citesc lectură calitativă… Nu ştiu care le-a fost motivul să lipsească de la aşa un eveniment.
Despre cărţile pe care mi le-am procurat vă voi relata doar după ce le voi citi.
După achiziţionarea cărţilor, cu sufletul la gură, am mers la terasa de la etajul 5 din “SunCity”. Acolo, împreună cu mirosul de “nori” şi de cărţi, cu gust de îngheţată şi mentă am început să ne răsfoim din nou micile plăceri sufleteşti. Ana repeta într-una ” Hrană sufletească, hrană sufletească 🙂 ” . La fel de fericite ne-am despărţit, iar în troleu deja începusem să citesc ghiciţi ce … 🙂 Curînd vă relatez neapărat despre romanul muuultaşteptat. Vreau să zic că are un preţ bunicel, dar care nu m-a împiedicat să-mi procur cartea.
Seara am mers la o altă terasă, cu alte persoane, nu mai puţin interesante şi necunoscute pînă la acel moment, dar de la care am aflat că mă cunosc şi anume din blog…
Pentru aceasta un sincer mulţumesc …
cristinaevtodii 